Crești... Ai crescut deja și nu mai ești gămălia aia de om râzătoare și jucăușă. Nu zic că nu mai ești jucăușă, dar jocul tău este altul acum. Prieteniile vin în prim plan și îți creează legături puternice pentru viață. Și râsul este altfel acum. Înainte, cînd erai mică, râdeai în umorul din jocul din mintea ta. Acum lumea din jur te provoacă la râs, fie că vezi un film amuzant, fie că o prietenă spune ceva amuzant. Crești, și este bine că o faci. Timpul nu poate fi oprit în loc (cel puțin nu foarte ușor) și viața merge înainte scoțându-ți în cale lucruri minunate. O să-ți vând un secret: Nu te vei opri din crescut niciodată. Și nici nu-i bine s-o faci, căci altfel o dai in blazare și plictiseală. Și nimic nu este mai rău în Univers ca plictiseala.
Crești și știu că ai început să vezi nedreptatea din lumea asta. Chiar dacă noi am încercat să te protejăm, ea a început să te însoțească încă de la grădiniță (poate chiar de la locul de joacă unde mergeai când lopețica în nisip era ținta ta în viață). Acum este și mai clară, la școală. Când vei termina-o și cu școala, ea va deveni vizibilă de pe Lună. Și știu că nedreptatea te irită foarte mult, ca pe orice om normal și încă viu din această lume. Cu observarea nedreptăților începe, de fapt, trezirea sufletului pe această lume. Revolta ce însoțește această observare îți zbuciumă sufletul de indignare. Odată cu observarea nedreptății, copilăria, cu naivitățile ei, începe să facă loc maturității. Castelul, care altădată părea invincibil în jocurile copilăriei, se transformă de acum în nisip și începe să se împrăștie în zări apuse. Nedreptatea este o caracteristică definitorie a acestei lumi. Din păcate. Sigur, ar fi frumos ca lumea asta să fie raiul pe pământ. Nu e. Și, nefiind, chinul sufletelor este mare. Observarea nedreptății este declanșatorul prezenței tale ca ființă deșteaptă în această lume.
Din momentul în care conștiința de sine ca entitate se înfiripă în mintea ta, plasându-te în spațiu și timp, vor începe să curgă tot felul de întrebări (Poate! Adevărul este că din ce în ce mai puțini o fac, iar asta are implicații majore pe care le vezi și le vei conștientiza în jurul tău). Cred asta pentru că știu că ești o persoană inteligentă, și, ca orice persoană inteligentă, vei ajunge să te întrebi ce-i cu tine pe lumea asta. Măcar o data în viață fiecare o face. Nu știu dacă tu ai facut-o deja, dar cred că undeva pe la vârsta asta se va întâmpla, măcar dacă mă iau după propria experiență. Întrebări de genul: Ce sunt eu? Cine sunt eu? De unde vin? Încotro? De ce? (mai ales de ce-ul) își fac loc în orice conștiință tânără. Cu timpul, înaintând în vârstă, din păcate, această curiozitate se estompează până la dispariția totală. Și lumea ajunge să fie ceea ce vezi la știri.
Te invit, aici, să mergem împreună într-o călătorie mentală. În ea voi încerca să-ți dau răspunsurile mele la posibile întrebări ale tale. Unele întrebări poate încă nu ți le-ai pus. Dar va veni rândul fiecăreia, dacă sufletul tău va fi dornic de cunoaștere. Și, dacă va fi dornic de cunoaștere (asta depinde doar de tine), atunci ce-i aici, în aceste pagini web, va putea fi un punct de plecare pentru descoperirile tale viitoare. Poate unele de aici sunt false. Sau poate că nu. Sau poate că și și. Dar tot ceea ce este aici formează modul în care eu văd lumea (și ce-i dincolo de ea). Cred că cel mai important lucru pentru un om este să-și cultive curiozitatea, să caute și să-și dea răspunsuri. Pentru că, dincolo de orice, suntem modul palpabil prin care Universul și Tot Ceea Ce Este încearcă să se descopere și să se înțeleagă pe sine.
Să purcedem la drum, așadar... Aceasta este cartea mea.